Cu aplauze, lacrimi și multă durere, ”Regele umorului”, maestrul Gheorghe Urschi a fost condus pe ultimul drum de colegi, oficiali și oameni care l-au admirat o viață întreagă. Sicriul cu trupul neînsuflețit al artistului a fost adus pentru ultima dată pe scena Palatului Național „Nicolae Sulac”, unde a avut loc mitingul de doliu și ceremonia de rămas-bun.
Cei prezenți i-au adus un ultim omagiu în timp ce pe ecrane au fost proiectate secvențe și momente memorabile din creația sa.
Prietenii, colegii de scenă și oamenii care l-au cunoscut au vorbit despre Gheorghe Urschi ca despre un om care a știut să transforme tristețea în optimism și să aducă zâmbetul în sufletele oamenilor. Cei care i-au fost alături de-a lungul anilor au spus că odată cu plecarea lui Gheorghe Urschi se încheie o epocă importantă pentru cultura Republicii Moldova.
Artist al Poporului, laureat al premiului de stat, Cavaler al Ordinului Republicii, cetățean de onoare al municipiului Chișinău.
IOAN CIUNTU, teolog și publicist
Domnul Gheorghe Urschi a fost un om cu aceste calități așezate pe interiorul sau și în gândire și în trăire de a aduce lucrurile de la pesimism, pe optimism, de a-l ridica la o altă treaptă pe om și e necesar ca să găsești formula, gândul, să le închegi ca ele să lucreze. Cinste și respect și sfântă amintire pentru cel ce a fost, este și va rămâne pentru noi, Gheorghe Urschi.
ZINAIDA JULEA, Artist al Poporului
Cu Gheorghe Urschi am cântat în atâtea concerte că din păcate nu le știu numărul. Ar fi trebuit pentru că acum scriu și o carte de memorii și mi-ar fi prins bine. Au fost multe, multe concerte. Chiar uneori dacă cântam și în trei concerte sau patru pe zi, greul nu era atât de greu, pentru că alături era Gheorghe Urschi, iar cu Gheorghe Urschi, întotdeauna unde era el domnea buna dispoziție și concertele erau o sărbătoare. Gheorghe Urschi a fost omul care știa să facă lumea să râdă și lumea să râdă de cusururile sale, noi înșine să râdem de noi, asta e o artă mare.
Eu sper că lumea noastră nu va lăsa să se așeze praful peste amintirea celui care a fost Gheorghe Urschi, cu el se duce o epocă – epoca Gheorghe Urschi.
PETRU HADÎRCĂ, actor și regizor
Astăzi ne luăm rămas bun nu numai de la un mare artist, de la o personalitate, ne luăm rămas bun de la o epocă. Eu sunt onorat și un norocos că l-am cunoscut încă în anii 80, pot spune că-mi iau rămas bun de la tinerețea mea. Atunci când pe platourile de filmare era o singură televiziue și ne întâlneam la Teatrul de Miiaturi.
Toate spectacolele erau o pshihoterapie mai mult. El ne-a învățat nu numai să râdem sănătos, dar ne-a învățat să ne bucurăm de libertatea pe care am obținut-o mai târziu. Dumnezeu să-l odihnească.
Printre cei veniți să-și ia rămas-bun de la marele artist s-a numărat și fostul președinte Vladimir Voronin, care l-a descris drept un om sincer, talentat și apropiat de oameni.
VLADIMIR VORONIN, fost președinte al Republicii Moldova
E greu de vorbit despre un om cu un talent deosebit. E greu de vorbit, în general, despre oamenii care pleacă din viață. Aceste sentimente sunt mai puternice decât ceea ce putem noi vorbi. Și totuși eu, cu Gheorghe Urschi ne-am cunoscut foarte și foarte demult, 40, poate 50 de ani în urmă. Eu activam în clădirea Guvernului și am ieșit în spatele acestei clădiri și noi am stat foarte mult e vorbă despre toate ce este și cum este.
Era un om foarte cinstit cu adevărat. Ceea ce vorbea el – credea în aceasta, de aceea oamenii l-au primit. Să-i fie țărâna ușoară, să-l odihnească Dumnezeu în pace, dar noi să trăim și să-l pomenim.
Oameni care i-au urmărit creația, l-au admirat și l-au cunoscut personal și-au amintit cu nostalgie concertele, întâlnirile și clipele petrecute alături de maestru, spunând că plecarea lui lasă un gol imens în sufletul celor care l-au iubit.
Eu l-am cunoscut pe maestrul Urschi din anul 1983 și noi am făcut parte din cercul de prieteni cu familia Aldea-Teodorovici. Am făcut multe călătorii prin țară cu automobilul și al lui Gheorghe și al lui Ion Aldea Teodorovici. Am fost la pădure, la picnicuri, am fost în sate prin raionul Telenești pe la Chiștelnița, Chițcani. Era o fire nu doar foarte prietenoasă, plină de umor, dar foarte binevoitoare. E dureroasă plecarea lui dintre cei vii.
Gheorghe Urschi este o pierdere imensă pentru Republica Moldova, deoarece la o perioadă de suspans, când Republica Moldova avea nevoie de puțin zâmbet, el putea să facă acest lucru cu mult talent și să recunosc că în baza la concertele lui umoristice eu am petrecut toată copilăria și ascultam cu mare drag în fața ecranelor, alături de tatăl meu care foarte tare îi plăcea. Nu e atât de ușor ca să pătrunzi la sufletul fiecăruia cu felul tău de a reda talentul.
Ultima dată pe maestrul Urschi l-am văzut în satul …, Ialoveni. Erau în viață Doina și Ion încă, adică în 1992. Au venit cu un concert Doina și Ion, Gheorghe Urschi și Vasile Șeicatu, de atunci nu l-am mai văzut. Regret, regret foarte mult. De aia și aam venit, mă doare.
În Republica Moldova data de 15 aprilie a fost declarată zi de doliu național, în memoria maestrului Gheorghe Urschi, în semn de apreciere a contribuției remarcabile la cultura și identitatea moldovenească. Gheorghe Urschi s-a stins din viață pe 13 aprilie, a doua zi de Paște. Acesta a murit la vârsta de 78 de ani, după 14 ani de luptă cu problemele de sănătate cauzate de un atac cerebral în anul 2011.
Gheorghe Urschi a fost unul dintre cei mai îndrăgiți actori și umoriști din Republica Moldova, supranumit „regele umorului”. Născut în 1948, el a devenit cunoscut pentru scenetele sale pline de ironie fină și pentru modul în care a reușit să reflecte viața de zi cu zi a oamenilor prin umor. A activat în teatru, televiziune și film, fiind ani la rând o prezență constantă pe scena Teatrul Național Mihai Eminescu. Artistul a creat personaje memorabile și monologuri care au rămas în cultura populară, aducând zâmbetul pe buzele mai multor generații.
Pe lângă cariera artistică, a fost și scenarist și autor de texte umoristice. De-a lungul vieții, a primit numeroase distincții pentru contribuția sa la cultură, fiind considerat un simbol al umorului moldovenesc.
