La 3 martie s-au împlinit patru ani de la depunerea de către Republica Moldova a cererii de aderare la Uniunea Europeană. Făcând bilanțul acestor patru ani, viceprim-ministrul pentru integrare europeană Cristina Gherasimov a declarat pentru presă că în această perioadă Moldova a obținut progrese semnificative: a primit statutul de țară candidată la aderarea la Uniunea Europeană; a organizat un referendum republican și a consfințit integrarea europeană în Constituție; a parcurs etapa de analiză a legislației europene; a elaborat și adoptat Programul Național de Aderare la UE pentru anii 2025–2029 și a demarat consultările tehnice.
Însă locuitorii de rând ai republicii, din capitală și din regiuni, în mare parte nu simt deloc progresul și îmbunătățirea vieții. Mulți afirmă că traiul a devenit mai greu, iar banii primiți de republică de la UE pentru diverse scopuri nu s-au reflectat în nivelul lor de viață.
Scuzați-mă, dar nu, nu simt nimic. Părerea mea este că ceva nu se reușește în Republica Moldova. În fiecare an pleacă din țară, cred eu, peste 100 de mii de oameni. Conform statisticilor noastre, în ultimii patru ani au plecat peste 300 de mii. Și de când se vorbește despre aderarea la Uniunea Europeană, parcă ceva frânează, nu știu cine ne împiedică.
Pentru cetățeanul simplu nu s-a schimbat nimic. Vorbim, mai întâi de toate, de pensionari… Bine, s-a încasat un miliard, două miliarde, trei miliarde. S-au încasat bani mari. Dar nivelul de trai al cetățenilor a scăzut sub nivelul minim de existență.
Poate că există aceste investiții, dar banii au fost direcționați în domenii pe care eu nu le pot numi cu exactitate. La noi drumurile, străzile mici se fac cu ajutorul locuitorilor. Pentru o stradă de 200–300 de metri oamenii pun mână de la mână.
Eu locuiesc la sat: la noi jumătate din drumuri au fost făcute, iar jumătate au rămas așa. Și așteptăm, se spune că îl vor face, dar Dumnezeu știe. Ni s-a promis că se va face drumul dintre Iavu și Cenac. Eu eram fată tânără atunci, acum sunt deja la pensie, și tot spun că vor face drumurile, dar nu s-au mai făcut.
Nici locuitorii capitalei nu au simțit pe propria piele „suflul democrației”, nici apropierea unui viitor european luminos, nici banii europeni.
Nu știu, nu pot să vă spun. Nu sunt în parlament, nu sunt în guvern. Nu pot să vă spun unde au mers banii, ce s-a făcut.
Absolut deloc. Totul este la fel de greu. Nu, nu pentru noi. Unde au plecat acești bani știe doar guvernul nostru. Pensiile sunt mici, salariile sunt mici, este imposibil să trăiești din pensie.
Salariul a crescut, dar au crescut și prețurile. Ele au ajuns deja foarte mari, însă asta este și din cauza războiului din apropiere, în toată Europa. Așa că nu pot spune că trăim mai bine. Poate acolo trăiesc mai bine decât noi, dar…
Este incredibil câți bani au venit, dar unde au plecat? Asta e întrebarea. Unde au plecat acești bani? La majorarea salariilor pentru procurori, judecători și parlamentari. Ei și-au făcut astfel de salarii pentru ei înșiși, dar pentru popor nu există nicio schimbare.
Numai nu în bine. Schimbările se referă la faptul că au crescut prețurile, dar chiar și acele salarii care au fost majorate tot nu mai ajung.
Eu, practic, pot spune că în proporție de 99,9% nu am simțit nimic. Au simțit conducătorii noștri, care și-au pus acești bani în buzunare. Banii pe care îi aduceau germanii și îi distribuiau direct oamenilor ajungeau la oamenii simpli. Dar în general acești bani nu ajung la oameni. Perfecționează procuratura. Ce pot ei să perfecționeze acolo? Milioane se duc pe toate aceste lucruri, iar rezultatul este zero.
Eu personal, ca simplu cetățean al acestei țări, și foarte mulți alții nu am simțit absolut nimic, pentru că nu se știe cât s-a investit și unde au mers acești bani. Cel puțin nu au fost direcționați către dezvoltarea economiei naționale.
În același timp, majoritatea cetățenilor intervievați de noi au declarat că toate promisiunile partidului PAS privind pregătirea Moldovei pentru aderarea la UE în doi ani nu sunt decât un truc electoral.
Deocamdată se vorbește despre anul 2028 — toată lumea știe asta. Dar apoi, înainte de campania parlamentară, cred că oamenii au fost pur și simplu induși în eroare pentru a obține voturi. După aceea am auzit deja despre anul 2030, dar cred că nici în 2030 nu vom intra în Uniunea Europeană.
Nu vom adera. Este clar că până în 2030 Moldova nu se află în planurile Europei, așa că nici nu are rost să vorbim despre asta.
Nu, a fost totuși un truc electoral și în următorii 10 ani oricum nu vom intra. Pur și simplu partidul PAS are un as în mânecă pe care îl folosește înainte de toate alegerile. Da, oamenii vor în Uniunea Europeană, dar asta nu ni se va întâmpla.
A fost un truc. Fără îndoială un truc. Pentru că 90% din populația Republicii Moldova, mai ales cea de la sate, nu înțelege de fapt ce înseamnă aderarea la UE și cum ar trebui să se întâmple. Ce este necesar pentru asta? Oamenii sunt pur și simplu bombardați cu ideea aderării la UE, dar nu li se explică ce înseamnă asta. Li se spune doar să aștepte: 2028, 2029. Să aștepte. Și va veni anul 2028 sau 2038 și noi, automat, vom intra în paradis.
Este un truc electoral.
– Și nimic altceva?
– Nu.
– De ce credeți asta?
– Pentru că UE nu are nevoie de noi. Suntem săraci.
Cred că mai trebuie să așteptăm. Nu va fi atât de rapidă aderarea noastră, pentru că suntem săraci, iar acolo nu e nevoie de oameni ca noi.
Este o minciună electorală. Nici măcar nu e un truc, ci o minciună. Nu este ceva serios. UE cere cutare și cutare lucruri. Ai noștri parcă se mișcă, dar mișcare reală nu există. Iar când va veni momentul real pentru a intra în Uniune, nici cei de acolo nu sunt naivi. Vor întreba: s-a convenit asta și asta — unde este? Unde este reforma procuraturii? Pe scurt, eu nu cred în asta.
La rândul lor, autoritățile explică dificultățile socio-economice prin războiul din Ucraina și spun că schimbarea situației într-un timp atât de scurt este imposibilă. În ceea ce privește promisiunea privind aderarea la UE în 2028, făcută în campanie, după alegeri reprezentanții PAS au declarat că au fost înțeleși greșit.
