Au lucrat toată viața la poșta din sat. Au dus pensii, scrisori și ziare din poartă în poartă, prin glod, prin praf și prin nămeți.
Astăzi, după zeci de ani de muncă, doi soți din satul Hănăseni, raionul Cantemir, spun că trăiesc din pensii care abia le ajung pentru strictul necesar. Larisa Mantea a muncit peste 40 de ani ca poștaș. Soțul ei, Grigore, aproape 20 de ani. Împreună au trei copii – două fete și un băiat – însă fiecare are acum viața lui, iar bătrânii se descurcă singuri.
LARISA MANTEA, pensionară
– A fost greu, atunci când am început în 1980 și era zăpadă nu ca acum și nu era drumurile bune ca acum când treceam drumu să mă duc la altă casă, păi îmi umpleam ciubotele cu apă pentru că mergeau tractoarele și făceau călii, iar când ajungeam acasă picioarele mele erau albe-albe pentru că nu mă mai întorceam acasă, eram nevoită să împart toate ziarele. Acum sunt puține ziare, dar înainte erau ne aduceau cu sacii.
– Înotam prin zăpada, făceam prima pârtie eu. Tare greu era. Și pentru Grigore Mantea anii de muncă nu au fost mai ușori.
GRIGORE MANTEA, pensionar
– Era greu și condițiile de lucru la fel erau grele. Era glod. Vara era mult praf, iarna era multă zăpadă.
– La ora 10.00 trebuia să fim la lucru și împărțeam gazete până era noapte, ne apuca noaptea prin sat. Dădeam și pensiile la oameni și gazete, dar gazete erau multe, în fiecare zi câte un sac și nu puteam să lăsăm pe a doua zi pentru că pe a doua zi aveam mai mult de lucru și eram nevoiți să le împărțim.
Își aduc aminte cu greu de iernile friguroase, când în oficiul poștal era atât de frig încât erau nevoiți să se încălzească la o sobă improvizată.
– Ne încălzeam la burjuică, aduceam lemnele cu sacul de acasă pentru că în poștă era frig, dar chiar și dacă dădeam focul tot era frig, ieșea fum. Doamne, când îmi aduc aminte.
Astăzi, după o viață întreagă pe drumurile satului, pensiile lor sunt modeste. Grigore primește aproximativ 3400 de lei – sumă majorată doar pentru că a mai lucrat patru ani după pensionare. Larisa primește mai puțin de 5000 de lei.
LARISA MANTEA, pensionară
– E foarte mică pensia, mai ales cu prețurile acestea la gaz, la lumină, chiar să ne ducem la magazine nu am cuvinte. Ne duce la magazin și s-au dus banii. Nu putem strânge din pensie. Totul este scump. Noi avem noroc căă ma avem ceva prin grădină. Plus medicamente.
– Noi achităm deodată serviciile comunale și deja ce ne mai rămâne vedem.
– Mai vrem o mandarină, un măr.
GRIGORE MANTEA, pensionar
– Dar ce să facem? Trăim și noi așa. Totul este scump.
– Dacă acum ați avea putere și posibilitate ați mai lucra ca poștaș?
– Desigur, tare mult îmi place profesia asta.
Potrivit celor mai recente date publicate de Biroul Național de Statistică, 814.000 de cetățeni ai Republicii Moldova trăiesc în sărăcie absolută. În doar trei ani, numărul persoanelor afectate a crescut cu 170.000, ceea ce reprezintă o majorare de 40% a ratei sărăciei absolute.
Analiza realizată de expertul în politici economice Veaceslav Ioniță arată că această situație este alimentată de crize economice repetate, resurse energetice scumpe și de migrația masivă a populației active, care afectează puternic economia și coeziunea socială.
