A rămas singură pe lume. Este realitatea dură a Parascoviei Babina, o femeie de 63 de ani din satul Fedoreuca, raionul Orhei. În doar câțiva ani, viața i-a fost zguduită de pierderi pe care cu greu le poate duce un om. Soțul ei s-a stins demult. În 2022, și-a pierdut fiul, plecat de tânăr la muncă în Federația Rusă și apoi a decedat.
PARASCOVIA BABINA, pensionară
– Băiatul meu tot a plecat în Rusia să lucreze. El a decedat la 28 de ani, dar el a plecat acolo de la 15 ani și lucra băiatul surorii, ei făceau reparație prin apartamente. Când s-a început războiul, i-am zis să vină acasă, ă gândeam că vor fi probleme cu granițele. Era aproape și ziua lui și i-am zis să vină ca să sărbătorim ziua lui. După asta nu am mai auzit nimic din partea lui. Ulterior, nepotul mi-a zis că băiatul meu a fost omorât în război, mi-a povestit exact cum s-a întâmplat. La început credeam că ei glumesc cu mine, după mi-au arătat poze și video de la înmormatare.
Femeia a aflat mai târziu că fiul său a luptat în Ucraina și a decedat acolo. Însă nu știe detalii. Durerea unei mame care își pierde copilul este greu de descris în cuvinte. Pentru Parascovia, vestea a fost un șoc din care nici astăzi nu și-a revenit. La scurt timp, o altă lovitură. Fiica ei s-a îmbolnăvit grav de o boală incurabilă. Boala a avansat rapid. Iar într-o zi, fiica ei s-a stins, lăsând în urmă patru copii.
PARASCOVIA BABINA, pensionară
– Medicii i-au spus că totul o să fie bine, că trebuie să administreze medicamente, trebuie operație. Trebuie să meargă la controale, dar mereu ceva se întâmpla și nu ajungea. A lăsat de pe o zi pe alta și s-a agravat. A stat o săptămână la spitalul din Orhei, după care un pic la oncologie la Chișinău și o trimitea mereu acasă.
– Mă duceam și o vizitam la spital, mai stăteam la ea acasă cu ea și îmi părea că este mai bine. Speram că o să fie bine, dar când i-au dat drumul de la spital și încet i s-a făcut rău.
După moartea copiilor, femeia a ajuns la limita puterilor.
PARASCOVIA BABINA, pensionară
– Eram între cer și pământ, eram cu un picior în groapă. Mai vine vecina la mine, îi spun să vină să mă vadă ca să nu mor în casă și să nu mă găsească nimeni.
Astăzi, pensionara trăiește dintr-o pensie de 1500 de lei. Spune că banii abia îi ajung pentru strictul necesar. În sezon, dacă este chemată, mai merge să lucreze cu ziua. Deși are 63 de ani, spune că este nevoită să muncească, dar chiar și așa nu a reușit să strângă niște bănuți pentru ași procura lemne.
PARASCOVIA BABINA, pensionară
– Eu în primul rând achit lumina ca să vină într-o zi și să mi-o taie. După care cumpăr cartofi, ceapă, mă mai duc pe la biserică și trebuie să cumpăr o lumânare. Este totul scump.
– Nu știu anul cesta dacă mă vor lua ca să lucrez cu ziua pe deal că sunt prea bătrână, sunt nevoită să lucrez.
– Până după Anul Nou m-am încălzit cu aragazul pentru că nu aveam lemne.
– Într-o zi o femeie mi-a zis să mă duc la ea ca să-mi dea niște lemne. Mai strângeam niște crenguțe din ogradă.
– După a venit preotul din sat și mi-a adus niște brichete. Camera e mică și se âncîlzește repede.
Potrivit celor mai recente date publicate de Biroul Național de Statistică, 814.000 de cetățeni ai Republicii Moldova – aproape o treime – trăiesc în sărăcie absolută. În doar trei ani, numărul persoanelor afectate a crescut cu 170.000, ceea ce reprezintă o majorare de 40% a ratei sărăciei absolute. Analiza realizată de expertul în politici economice Veaceslav Ioniță arată că această situație este alimentată de crize economice repetate și de migrația masivă a populației active, care afectează puternic economia și coeziunea socială.
