În fiecare joi, în satul Clișova Nouă, raionul Orhei, din casa Anei Garștea iese miros de mâncare caldă. Nu gătește pentru familia sa, ci pentru 17 bătrâni din Clișova Nouă și satul vecin, Fedoreuca care trăiesc la limita supraviețuirii. Unii au rămas singuri după ce copiii au plecat peste hotare. Alții trăiesc doar dintr-o pensie mică, care nu ajunge nici pentru medicamente, nici pentru lemne, darămite pentru mâncare.
Sunt și cazuri în care boala i-a țintuit la pat, iar puterile nu le mai permit să-și gătească singuri.
Ziua Anei începe devreme. Dacă știe că nu va reuși, pregătește o parte din lucru de cu seară. Borcanele sunt opărite, ingredientele pregătite, iar mâncarea este gătită în aceeași zi, pentru a fi cât mai proaspătă. La început, produsele erau cumpărate din banii proprii ai Anei.
Ulterior, sprijinul a venit prin intermediul Asociației Obștești „Neoplus”, o organizație non-profit care asigură produsele alimentare necesare pentru pregătirea prânzurilor. Reprezentanții asociației publică apeluri pe internet, iar oamenii donează bani sau aduc personal alimentele.
ANA GARȘTEA, voluntară
– Iată așa mă trezesc de dimineață, dacă îmi pare că nu o să reușesc pregătesc de cu seară, dar mă strădui tot timpul ca să reușesc ca să fie tot proaspăt. Borcanele le-am opărit de cu seară. Eu de dau borcanul cu mâmcarea caldă și al iau pe cel de săptămâna trecută.
Meniul diferă de la o săptămână la alta, iar în perioada Postului Mare, bucatele vor fi adaptate.
ANA GARȘTEA, voluntară
– Acum pregătesc zeamă de pește, pun mai întâi toate lugumele ca să fiarbă, iar după peștele.
– Pe lângă zeama de pește am pregătit pește cu morcov și ceapă.
– Și clătite cu brânză, acuș o să le pun la cuptor ca să fie calde, noi mereu ne stăruim să ducem mâncarea caldă.
– Poate oamenii nu țin postul pentru că sunt oameni bolnavi, dar noi facem mâncarea de sec dacă se începe postul.
– Încă nu m-am gândit, dar cred că o să le pregătesc borș cu fasole, mazăre, terci, orez cu legume.
Inițiativa a venit din partea părintelui Serghei Benderleu, parohul bisericii din satul Fedoreuca, raionul Orhei. El spune că visul lor este să aibă cândva un spațiu al lor, o bucătărie mică, dar bine amenajată.
SERGHEI BENDERLEU, parohul bisericii dinsatul Fedoreuca, raionul Orhei
– Sperăm pe parcurs cumva să ne lărgim, dar sperăm să facem cum se face la fiecare biserică care alte condiții, o locație care să pregătească pentru că vă dați seama de a face la bucătărie în casă nu este atât de simplu pentru orișicare, dar dacă ar fă să avem o locație cât de mică, cu o odaie, două, să fie apă, canalizare casă putem face ca să bucurăm bătrânii care ne așteaptă ân fiecare joi ca să le ducem un prânz cald.
Când toate cele 17 porții sunt așezate, Ana pornește la drum alături de părintele Serghei Benderleu, parohul bisericii din satul Fedoreuca, raionul Orhei, și de preoteasă. Cu mașina personală, aceștia străbat ulițele celor două sate.
Pentru această femeie, rămasă singură după ce și-a condus pe ultimul drum soțul și cei doi copii, liniștea casei apasă mai greu decât orice lipsă. Pensia mică abia îi ajunge pentru strictul necesar, iar uneori frigiderul rămâne gol. În astfel de zile, prânzul adus joia la poartă nu este doar mâncare caldă. Este sprijin. Este alinare. Este dovada că nu a fost uitată.
– Îmi pierdusem toată speranța și când colo a venit părintele cu doamna Ana. Atunci mă gândeam ce mâncare să fac că nu maui aveam pensie și când colo mi-au adus de mâncare. Domne, eram fericită ca un copil mic când primește o bomboană, așa și eu.
În această căsuță modestă, doi pensionari trăiesc cu greutăți: el cu un picior tăiat, ea fără putere să gătească. Prânzul cald adus joia le aduce bucurie și alinare, pentru că statul nu are grijă.
– Nenea Vasile și tanti Sima sunteți acasă?
– Da.
– Bună ziua. Bună.
– Ce înseamnă pentru Dvs acest prânz cald?
– E o atenție mare că cineva ne calcă pragul pentru că copiii sunt departe. El nu doarme nopțile și eu sunt bolnavă cu rinichii.
– Mulțumim lui Dumnezeu la cei care s-au gândit la asta, au făcut o faptă bună.
– Statul ar trebui să vă ajute.
– Ne dă pensii și acelea insuficiente.
Și pentru această mamă cu fiică, amândouă bolnave, care trăiesc din ajutoarele modeste de la stat, ziua de joi aduce un moment de alinare.
– Astăzi, ca de-obicei este zi de joi și am venit cu niște mâncare caldă.
– Mulțumim.
– Să fiți sănătoasă.
Menționăm că în Republica Moldova, sărăcia rămâne una dintre principalele probleme sociale.
Nivelul ridicat al prețurilor, veniturile reduse și vulnerabilitatea economică a gospodăriilor contribuie la menținerea unei rate înalte a sărăciei, în special în zonele rurale.
