Persoanele cu dizabilități reprezintă aproximativ 7% din populația Republicii Moldova, adică peste 160 de mii de oameni, potrivit datelor prezentate de Biroul Național de Statistică de Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități. Cu toate acestea, cifrele ascund realități dramatice: aproape fiecare a treia gospodărie care include persoane cu dizabilități este formată exclusiv din astfel de membri. În anul 2024, 13,4% dintre gospodării aveau cel puțin o persoană cu dizabilitate, însă nivelul lor de trai rămâne mult sub media națională. Doar 59% dintre aceste gospodării dispun de un veceu cu apă în casă. Accesibilitatea spațiilor publice și private rămâne una dintre cele mai mari provocări, în special pentru persoanele cu dizabilități locomotorii. Președinta Asociației Antreprenorilor cu Dizabilități, Irina Revin, avertizează că lipsa programelor naționale de sprijin îi condamnă pe mulți la dependență, izolare și o viață mult mai vulnerabilă decât a restului populației.
Potrivit statisticilor, gospodăriile cu persoane cu dizabilități trăiesc în condiții mai puțin avantajoase în ceea ce privește nivelul de dotare și confort al locuințelor.
”Astfel, aceste gospodării erau conectate la rețele publice de alimentare cu apă în proporție de 70,2%, comparativ cu 77,7% în cazul gospodăriilor fără persoane cu dizabilități. Grup sanitar cu apă în interiorul locuinței (WC) era disponibil în 59,5% gospodării cu persoane cu dizabilități, comparativ cu 66,7% gospodării fără persoane cu dizabilități. Un nivel mai inferior de dotare al gospodăriilor, cu principalele utilități a fost caracteristic, în special, gospodăriilor cu persoane cu dizabilități din mediul rural, care în proporție de 56,9% erau conectate la rețele publice de alimentare cu apă, comparativ cu 96,0% gospodării cu persoane cu dizabilități din mediul urban și doar 45,8% – dispuneau de grup sanitar cu apă în interiorul locuinței față de 86,0% – în mediul urban.” , arată datele BNS.
Președinta Asociației Antreprenorilor cu Dizabilități, Irina Revin a recunoscută că accesibilitatea spațiilor publice și private rămâne una dintre cele mai grave probleme pentru persoanele cu dizabilități, mai ales în mediul rural. Majoritatea gospodăriilor nu dispun de blocuri sanitare în interior sau de facilități adaptate, ceea ce îi face pe cei cu dizabilități locomotorii mult mai vulnerabili și dependenți. Ea a menționat că în toți acești ani autoritățile nu au elaborat programe de sprijin, iar obligațiile prevăzute de lege privind accesibilitatea la servicii sunt în continuare ignorate.
IRINA REVIN, președinta Asociației Antreprenorilor cu Dizabilități: „Din păcate, nu există programe naționale care ar putea să soluționeze această problemă sau care ar încuraja sau a susține, măcar parțial, echiparea sau remodelarea spațiilor private a familiilor cu persoane cu dizabilități, în special cele cu dizabilități locomotorii. Deja de 30 de ani, de zile, noi luptăm pentru accesibilitatea, măcar a spațiilor publice, pentru că este ceea ce este stipulat în Constituție și ceea ce este stipulat prin legea numărul 60, dar nu se respectă. Dar deja de mai mult timp se vorbește că ar fi oportun să creăm astfel de condiții, cum este, de exemplu, programe de eficiență energetică pentru casele în zonele rurale”.
Mărimea medie a pensiei de dizabilitate în 2024 este de 2 648 de lei, „însă suma diferă semnificativ în funcție de gradul de dizabilitate, de la 1 993 de lei pentru gradul mediu până la 3 167 de lei pentru gradul sever. Persoanele cu dizabilitate accentuată primesc în medie 2 842 de lei, o sumă insuficientă pentru acoperirea nevoilor elementare, potrivit organizațiilor de profil.”
Datele CNAS arată că 61,6% dintre persoanele cu dizabilități beneficiază de pensii, în timp ce 38,4% primesc doar alocații.
Aceste sume rămân reduse raportat la costurile reale ale vieții și nu acoperă nici măcar cele mai esențiale necesități, afirmă reprezentanta Asociației Antreprenorilor cu Dizabilități, Irina Revin. Potrivit ei, în timp ce unele persoane cu dizabilitate severă ajung la o indemnizație de aproximativ 3 000 de lei, altele primesc doar 700–800 de lei, ceea ce face imposibilă o viață independentă și le împinge într-o vulnerabilitate și mai profundă.
IRINA REVIN, președinta Asociației Antreprenorilor cu Dizabilități: „Îndemnizație primesc oamenii care sunt din copilărie persoane cu dizabilități și adesea ori ajunge undeva la 3.000 lei, dar asta să înțelegem că sunt 3.000 lei, jumătate din sumă este pentru persoană cu dizabilitate și jumătate pentru cei care au grijă de ei. Vorbim de gradul sever de dizabilitate, gradul 1. Persoanele care au gradul 2 și 3, în general, au mult mai puțin, dar evident că este insuficient. Dacă mai vorbim ca o persoană cu dezabilitate să trăiască singură sau în oraș, asta este practic imposibil, ceea ce îi face și mai vulnerabili. (MUSCA) Din păcate, de exemplu, sunt persoane cu dizabilități care poate să primească 700 de lei, pentru că el, de exemplu, a primit dizabilitatea la 18 ani. El nu a avut această experiență de muncă, care să-i permită să facă realocarea la o pensie mai decentă. Și primesc minimul, poate să fie și 800 de lei și până la 3500”.
Situația persoanelor cu dizabilități rămâne una alarmantă, marcată de lipsa accesului la educație, sănătate, viață socială și infrastructura minimă necesară unei existențe demne, potrivit Asociației. Fără programe naționale reale, fără investiții în accesibilitate, zeci de mii de oameni continuă să trăiască izolați, dependenți și invizibili pentru stat. Dacă autoritățile nu vor acționa urgent, Moldova riscă să mențină cea mai vulnerabilizată categorie a populației într-un cerc vicios al sărăciei și excluderii sociale a mai avertizat reprezentanta Asociației. Am solicitat un comentariu de la Ministerul Muncii și Protecției Sociale privind aceste date, însă instituția nu a răspuns la apelurile noastre. Deși înainte de a ajunge la guvernare reprezentanții PAS promiteau programe naționale de accesibilizare, tehnologii asistive și sprijin real pentru îngrijitorii persoanelor cu dizabilități severe, niciuna dintre aceste angajamente nu s-a materializat pe deplin. În realitate, reforma serviciilor sociale a redus numărul îngrijitorilor și a lăsat multe familii fără sprijin și fără venituri.
