La Cărpineni, raionul Hîncești – al doilea sat ca mărime din Republica Moldova – locuitorii trăiesc de ani de zile într-un adevărat dezastru după fiecare ploaie. Străzile se transformă în adevărate râuri de glod, ambulanța nu poate ajunge la bolnavi, iar copiii sunt nevoiți să meargă la școală cu galoșii până la genunchi.
Deși satul a votat masiv pentru PAS la ultimele alegeri și are un primar din partea aceluiași partid, oamenii afirmă că problemele lor au rămas fără răspuns, iar situația devine tot mai gravă.
MARIA STOIAN, reporter Canal 5
– Acest drum nu doar că e plin de glod, dar este și periculos pentru că e lunecos. Ai toate șansele să cazi și să faci o baie în noroi.
O soluție este să mergi încet, atent și să te ții de garduri sau, în cel mai bun caz, să ieși cu căruța. Toți oamenii care locuiesc aici nu leapădă cizmele și galoșii până nu dau căldurile și usucă mizeria.
Sătenii spun că nici primarii vechi și nici cel actual, care este de la PAS, nu și-a bătut capul să aducă măcar o mașină de pietriș și să împrăștie pe aici, nemaivorbind de asfalt care nu a mirosit niciodată pe drumul lor.
– Mergem pe unde drumul este mai bun, pe acolo nu poți merge. Dacă era o conducere bună trebuia să sape canalul cela și lumea nu ar fi așa tare inundată.
– Aici e dezastru, ferească Dumnezeu ce este aici.
– Am văzut că ambulanța nu poate trece pe aici, bolnavii sunt duși în spate.
– Da, da, toți care locuiesc aici îi scot cu căruțele, cu ce au.
– Cu mașinile pot?
– Nu, doamne ferește, aici trebuie elecopterul.
– Ne ducem în Europa cu glod, da?
– Nu cu glod, dar cu mizerie, iată asta este Europa noastră.
– De câte ori plouă este glod mare.
– Locuiesc aici de mai vine de 50 de ani și și nu s-a reparat niciodată.
– Mereu este așa, da?
– Da, acum încă este acceptabil, dar când plouă mai tare peste tot e glod, umblăm doar în cizme.
– A plouat acum sâmbătă, duminică.
– Da, stăm pe loc.
– Dar cu mașina poți trece pe aici?
– Nu, încolo la vale e dezastru.
De exemplu, după ploile de săptămâna trecută, apa și glodul au ajuns la această femeie până în poartă, iar pensionara nici măcar nu poate ieși din curte. Ea spune că trebuie să ocolească prin grădină, pentru că drumul principal este complet impracticabil.
– Băiatul are o portiță pe acolo și intră pe unde e setca, vine pe împrejur, prin grădină pentru că nu poți pe aici.
– Nu puteți ieși din ogradă pe aici?
– Nu, nu putem.
– Dar mereu așa o fost?
– Așa e, când plouă și se strică vremea nu mai ești soare, nu mai este cald, așa e.
Și drumul spre școală este practic impracticabil. Localnicii povestesc că copiii sunt nevoiți să meargă prin glod cu galoșii în picioare.
– Dar e imposibil de trecut. Cum copiii se duc la școală? – Cum se duc? – Iată așa bine, iși iau galoșii. Duceți-vă mai la deal și vedeți cum este. Și sunt copii mai la deal, trăiește lume.
– Și la deal e fix așa, e tot rău. Încă o mai pus, s-a stricat o casă de la deal și o înnăschit în poartă la ei.
Localnicii spun că au solicitat intervenții pentru drum, dar și pentru canalul de scurgere care, nefiind curățat, le inundă gospodăriile de fiecare dată când plouă, însă fără răspuns.
– V-ați adresat, să vă facă drumul?
– Am scris cerere și pentru drum, și pentru canal că ne îneacă pentru că de fiecare data când plouă ne îneacă și nimic.
– Și mereu a fost așa? – Întotdeauna.
– Dar este primar nou, am văzut că ați votat foarte mult pentru PAS.
– Primarul este egal cu zero.
– Primarul? Primarul, da, și vin și se duc.
– Dar v-ați adresat…?
– Iată, că uitați-vă la drumul cela, o femeie a fost și s-a adresat și i-a spus să grămădească 20.000 de euro și îi face drumul.
– Primarul nici nu vine să vadă ce este aici.
– Eu mă gândesc că Primăria ar trebui să aducă un tractor, să îndrepte drumul când se strică, dar ei nici nu aud. Primesc doar bani, îi pun în buzunar și nu au grijă de oameni deloc.
Iar pentru că primarul nu le rezolvă problema, oamenii din sat au ajuns să strângă bani între ei și au adus mașini de pietriș ca să poată măcar ieși din sat.
– Am cumpărat pietriș, am pus cu mânuța așa, piatră pe piatră, ne-am făcut drum ca să putem ieși.
– Înainte se cârligau tractorele, că acolo erau găuri.
Am încercat să discutăm cu primarul la Primăria din localitate, însă nu am găsit pe nimeni, iar apelurile noastre au rămas fără răspuns
Menționăm că deşi autorităţile de la Chişinău anunţă planuri mari pentru modernizarea drumurilor, realitatea rămâne dură: multe localități — sate, comune, drumuri spre şcoală sau spitale — sunt încă lipsite de asfalt. Conform celor mai recente date oficiale, reţeaua totală de drumuri publice are circa 9 474 km — iar o parte semnificativă rămâne fără “îmbrăcăminte rigidă”.
