Sărăcia i-a adus împreună pe zeci de bătrâni din Chișinău, oameni care, indiferent de educație sau profesie, au ajuns să nu se poată întreține din pensia lor mizeră, în pofida faptului că au muncit zeci de ani la rând.
Pentru mulți dintre ei, o masă caldă oferită o dată pe săptămână este unicul ajutor real, dar și singurul moment în care simt că nu sunt uitați.
Asociația Obștească „Frigider Comunitar”, pregătește și livrează prânzuri gratuite pentru sute de oameni vulnerabili, iar în spatele fiecărei porții stă o poveste de viață marcată de boală, sărăcie și singurătate.
La o cantină din Chișinău, aproximativ 30 de vârstnici se adună în fiecare vineri pentru a primi un prânz gătit în întregime acasă. De bucate calde beneficiază pensionarii singuri, rămași ai nimănui. Din pensia extrem de mică pe care o primesc, ei spun că abia de le ajunge pentru medicamente, nemaivorbind de hrană sau alte servicii.
Este și cazul doamnei Rita, care spune că a muncit 42 de ani în domeniul energeticii și a ajuns acum să nu mai aibă pe nimeni la bătrânețe – cu o pensie de nimic. Dacă pe timpuri era asigurată cu toate cele necesare, astăzi, autoritățile nu mai duc grija celor nevoiași, spune femeia.
RITA, pensionară
Ne descurcăm greu, de aceea venim aici. Mulțumim Domnului și oamenilor care încă se gândesc la noi.
Pensia ajunge, cum se spunea pe vremuri în perioada sovietică, „de la salariu la avans și de la avans la salariu”. Iar acum nici măcar nu ajunge, pentru că în lunile de iarnă la încălzire mai punem ceva deoparte pentru vară, cam așa trăim.
În acele timpuri trăiam cu 132 de ruble, puneam bani deoparte din pensie și vara mergeam la mare. Așa era.
Când ies din casă, iau o hârtiuță și scriu ce trebuie să cumpăr, ca să nu mă uit la altceva și să nu cheltui bani în plus — doar ce este necesar. Pentru că atunci când intri în farmacie, ochii îți rămân mari …
Femeia locuiește de una sigură, neavând pe nimeni care să-I fie aproape. A rămas fără copii și spune că vine la cantină atât pentru mâncarea gustoasă „ca acasă”, cât și pentru a găsi alinare și un pic de vorbă bună.
RITA, pensionară
Eu trăiesc singură, nu am pe nimeni, fiul meu nu mai este de 12 ani.
– Și mai veniți aici să mai discutați cu cineva?
– Da, să mai vorbesc, să mă alin.
Nu doar gustoasă, ci foarte gustoasă, ca acasă. Fetele sunt atât de atente, iar Cristina gătește incredibil de bine. Doar te uiți la ea și parcă simți deja că mâncarea e gustoasă.
Uneori ne dau și pâinicică să luăm acasă — o franzelă care ne ajunge aproape o săptămână pentru mulți dintre noi. Aici mai rămâne pâine și o luăm cu noi, nimic nu se aruncă.
Împovărați de griji și neajunsuri, bătrînii ne-au mărturisit că hrana pe care o primesc aici îi ajută să supraviețuiască.
Da, pentru vârstnici e binevenită, da. Pentru că sunt vârstnici care nu pot face singuri mâncare și e foarte binevenit.
– Dumneavoastră de când veniți aici?
– Ei, de vreun an de zile.
Sunt singură, am copii, dar copiii sunt cu lucrul lor, fiecare cu a lor.
Nu, nu au la noi sprijin pensionarii, deloc. Nici nu ai cui te adresa. Absolut.
Așa, trăim cum putem. Nu mai ajunge. Ce, asta e pensie la noi? Trăim cum putem.
Nu ajunge mai la nimic. Totul e scump. Leacurile sunt scumpe, chiar și de medicamente am început să ne dezicem.
Este o inițiativă extraordinară și foarte utilă și venim aici pentru că băiatului îi place. Venim în fiecare săptămână. Copilul este cu cerințe speciale și nu se poate deservi singur, de aceea, necesită îngrijire 48 de ore.
Cristina Spînu, președintele Asociației Obștești ”Frigider Comunitar”, de peste cinci ani a reușit să hrănească sute de bătrâni, atât de la sate, cât și de la oraș.
CRISTINA SPÎNU, președintele Asociației Obștești ”Frigider Comunitar”
Aici, la această cantină alimentez până la 30 de persoane, așa în limita posibilităților, dar Asociația Obștească ”Frigider Comunitar” pregătește prânzuri calde mai mult prin sate, prin Prepelița, prin Pîrlița Ungheni. Acolo se alimentează peste 150 de oameni marția și sâmbăta la Pîrlița și sâmbăta sau duminica la Prepelița. Aici în fiecare vineri, la orele 13 se alimentează iată 30 de persoane.
Cerințele noastre, ca organizație a fost doar să fie persoane vârstnice, în caz de excepție, ca Alexandru, de exemplu, invalizi, mental, fizic. Fizic invalizii nu prea vin, dar pensionarii vin. Vedeți singuri, sunt de 86 de ani, .
Facem ca voluntariat, le pregătim, le repartizăm, cu mașina personală, le aducem. Felul întâi, felul doi, desert, plăcinte, prăjituri, covrigi, pâine coaptă pe bază de maia, de noi, sănătoasă, fructe, legume, carne numaidecât în felul doi. Astăzi, de exemplu, prânzurile au fost donate. Odată în lună, donează câte o cafenea prânzuri.
Voluntara Raisa Josan spune că cei care vin la cantina socială sunt oameni singuri, cu pensii mici, care duc dorul copiilor plecați și al unei vorbe bune. Aici găsesc nu doar o masă caldă, ci și alinare sufletească și posibilitatea de a socializa.
RAISA JOSAN, voluntar
Majoritatea celor care vin aici au fie o pensie mică, fie sunt complet singuri. Copiii lor, de exemplu, au plecat undeva, iar ei suferă, plâng pentru că nu mai comunică cu ei. Iar aici, la noi, primesc atât alinare sufletească, cât și mâncare foarte gustoasă.
După cum spun pensionarii, în timp ce voluntarii și oamenii de bună-credință încearcă să țină în viață sute de bătrâni uitați, statul nu reușește să le asigure nici măcar strictul necesar. Poveștile lor, pline de ani de muncă și demnitate, ajung astăzi să fie acoperite de foame, singurătate și pensii care nu le ajung nici pentru medicamente. Iar în tot acest timp, Guvernarea PAS dă vina pe războiul din Ucraina pentru halul în care au ajuns să trăiască oamenii din țara noastră.
