Depuneri de flori și momente de reculegere la monument – în capitală este comemorat Aleksandr Sergheevici Pușkin. Vineri, 6 iunie, s-au împlinit 226 de ani de la nașterea marelui poet rus. La Chișinău, unde Pușkin a petrecut aproape trei ani din viață, reprezentanții blocului „Victorie” au fost primii care au depus flori la bustul poetului din Parcul Central al capitalei, conform tradiției deja consacrate.
VALERI KLIMENCO, reprezentant al blocului „Victorie”
Blocul politic „Victorie” face acest lucru din numele întregului popor al Moldovei, care cunoaște opera poetului, o iubește și iubește tot ce a scris el. Este o iubire pe deplin meritată, este caracteristică poporului moldovenesc. Și iată că împreună cinstim acest scriitor genial, care a fost inclus în lista celor 100 de poeți remarcabili ai civilizației.
Pentru moldoveni, Pușkin nu este doar un poet, ci o parte a istoriei culturale comune. Anume aici, în exil, între anii 1820 și 1823, scriitorul nu doar a suferit din cauza izolării politice, ci s-a și inspirat dintr-o lume nouă – din natură, oameni și limbă. Tot aici a început lucrul la „Fântâna din Bahcisarai”, a încheiat „Prizonierul din Caucaz” și a scris o serie de poezii lirice, inclusiv celebra „Către Ceaadaev”. Opera lui este citită și astăzi și este citată ca o reamintire a puterii cuvântului și a importanței memoriei culturale.
SERGHEI BURGUDJI, reprezentant al blocului ”Victorie”
Una dintre creațiile mele preferate:
„Mi-aduc aminte sfânta clipa:
Nainte-mi tu te-ai arătat,
Vedenie ce piere-n pripa,
Al frumuseții duh curat.”
Este foarte important ca și tineretul nostru, care locuiește în Moldova, să fie educat în acest spirit, astfel încât să citească literatura rusă și să se familiarizeze cu cultura mondială. Pentru că astăzi Aleksandr Sergheevici Pușkin reprezintă întreaga moștenire a lumii. De aceea este important să păstrăm limba rusă în școli, predarea limbii ruse în școli, a literaturii ruse.”
Astăzi, moștenirea lui Pușkin trăiește în poezii, dar și în denumirile străzilor, școlilor, bibliotecilor, muzeelor. Aproape toată lumea știe despre el și este important să continuăm să păstrăm memoria operei marelui poet, să transmitem creația lui din generație în generație, în ciuda oricăror disensiuni, consideră blocul „Victorie”.
IURI VITNEANSKI, reprezentant al blocului ”Victorie”
Astfel de poeți remarcabili și semnificativi pentru cultură și poezia mondială trebuie să rămână întotdeauna în memorie, iar opera lor trebuie să fie păstrată în memoria noilor și noilor generații. Trebuie să-i cinstim, să le acordăm întotdeauna atenția cuvenită și să nu-i uităm niciodată. Și, cel mai important, să nu implicăm în niciun caz poeți de acest calibru în bătălii politice.
Și reprezentanții Ambasadei Rusiei în Moldova au depus flori la bustul marelui poet Aleksandr Pușkin, cu ocazia celor 226 de ani de la naștere. „Noi nu îl separăm pe Pușkin de limba rusă”, a declarat ambasadorul Rusiei în Moldova, Oleg Ozerov.
OLEG OZEROV, ambasadorul Rusiei în Moldova
Noi nu îl separăm niciodată pe geniul nostru național Aleksandr Pușkin de limba rusă! Limba rusă este foarte importantă pentru Moldova. Este limba comunicării interetnice, indiferent dacă acest lucru este sau nu consfințit legislativ, și s-a exprimat speranța că limba rusă va recăpăta acest statut. Iar un rol imens în acest sens îl are Aleksandr Pușkin, care, după 226 de ani, ne trimite un mesaj de dragoste pentru limba rusă. Pentru că limba rusă este limba prieteniei, a comunicării prietenești.)
„Basarabia – o țară poetică.” Așa le scria Pușkin în scrisori prietenilor săi despre Moldova. A fost impresionat de natura sudică – în special de câmpuri, podgorii, peisajele muntoase din Orhei, de Codri, de Nistru și de afluenții săi. „Poporul de aici este pasional, viu, liber…”, spunea Pușkin. Era interesat atât de moldoveni, cât și de romii locali, pe care i-a descris cu simpatie și curiozitate vie.
Tot aici, în exil, Pușkin a conceput poemul „Țiganii”, care avea să devină ultima sa poezie romantică sudică. Astăzi, memoria marelui poet nu este doar o tradiție, ci și o formă de respect față de trecutul nostru comun. Căci Pușkin, chiar dacă a ajuns la Chișinău din voia sorții, a devenit parte din istoria acestui oraș pentru totdeauna.
