Cu o pungă de pătrunjel în mână și 2000 de lei pensie pe lună, bătrânii din satele Moldovei vin zilnic în Piața Centrală, nu pentru comerț, ci pentru supraviețuire. Îngenuncheați de lipsuri și uitați de stat, vând ouă, borș acru sau petale de trandafir pentru câțiva lei – singura lor speanță într-o țară în care bătrânețea nu aduce liniște, ci griji și drumuri grele, din ogradă până pe trotuarele Chișinăului.
MARIA STOIAN, jurnalist Canal 5
– Piața Centrală este locul unde se adună oamenii săraci. Orășenii vin să cumpere de la țărani ceva de casă, natural și mai ieftin. Aici, pe trotuare stau, de regulă, bătrânii de la sate, veniți în Capitală ca să mai facă un ban în plus la pensia mizeră pe care le-o oferă statul. De nevoie, oamenii vin cu o legătură de pătrunjel, cu ouă de la găinile din curte sau cu lactate, de la văcuța care îi hrănește. Cum fac față sărăciei și cum trăiesc de azi pe mâine, încercăm să aflăm chiar de la ei.
– Toate aceste verdețuri le sădiți în curte? – Da, iar apoi le vindem. – Este greu? – Este foarte greu, dar ce să facem, dacă pensia este mică? Dacă am avea o pensie normală, ne-am găsi altceva de făcut, ne-am mai plimba, am merge la odihnă, la sanatoriu… Dar așa, ce să facem? Niciodată în viață n-am fost la sanatoriu, nu avem posibilitate.
Pe această pensionară am întâlnit-o dis-de-dimineață, într- un colț de piață. A venit din suburbia orașului ca să vândă ce mai avea prin beci: niște vin de casă, borș acru, iar pentru că e vară, adusese și câteva verdețuri de sezon. Nu a ieșit de bună voie, ci din necesitate – pensia pe care o primește nu-i ajunge pentru nimic.
Spune că nu câștigă mult din ceea ce vinde, dar, puțin câte puțin, mai reușește să-și cumpere o pâine.
– Borșul acru e 10 lei, restul e tot 5 lei.
– Cum vă descurcați Dvs cu 2400 de lei?
– Copii mă ajută și deja mai muncim, dacă nu am vinde, să nu punem în pământ și să vindem nu am face față, trebuie întotdeauna dă apelez la copii.
– Dar dacă nu erau copii?
– Eu nu știu…Eu nu îmi imaginez sunt oamenii care au și mai puțin de 2400 de lei, au auzit că unii au și câte 1500 de lei, eu nu înțeleg unde se gândesc autoritățile și oferă așa pensii.
Mai la vale, am întâlnit-o pe doamna Tatiana, venită din Puhoi. Ține patru vaci, pe care le îngrijește singură. Ar lăsa animalele, însă nu poate, pentru că trebuie să-și ajute cele două fete care fac facultate, iar pensia de 2000 de lei nu îi ajunge.
TATIANA, pensionară
– E lucru greu, eu nu sunt tânără și îmi vine greu, dar de nevoie trebuie să țin vacile.
– Cum împărțiți acești 2000 de lei? – Păi de asta și lucrez aici pentru că nu îmi ajunge și trebuie să lucrez și așa ca să țin fetele. Am două fete cu universitate, una o termină, cealaltă mai are un an și eu trebuie să fac față.
Așezată pe pământ, fiindcă o dureau picioarele, mătușa Eudochia, de 80 de ani, vindea petale de trandafir. Venise din Cimișeni, ca să mai câștige un bănuț. Le adusese din grădina ei, culese cu grijă și uscate la umbră. Cu o basma legată strâns sub bărbie și mâinile muncite în poală, aștepta cumpărătorii cu răbdare și speranță.
– Trandafiri pentru dulceață?
– Da.
– Cum vindeți? –
100 de lei kilogramul.
– Trebuie să culegeți mult?
– Aici e un kg, dar eu vând cu 25 de lei pachetul.
– Da.
Orășenii care vin la piață cumpără produsele de la țară pentru că sunt ecologice, dar și din solidaritate, înțelegând că, altfel, pe acești oameni sărmani, nu i-ar ajuta nimeni.
– Da, doar de la piață luăm, de la țărani pentru că săracii muncesc și nu au niciun ban în buzunar.
– Ce cumpărați de la piață de obicei?
– Mentă, cireșe, căpșune, cartofi dacă găsim de la țară tot luăm.
– Lactate?
– Da.
– Sunteți adepta produselor naturale, de casă?
– Da, din magazin cam nu prea.
– Cum vi se pare prețul?
– După cum muncesc ei
– normal. Ce să facem?
– Procurați des lactate de casă?
– Nu chiar des, dar cumpăr când vine pensia.
– Vă mai permiteți câte o bucățică?
– Da.
În 2024, rata sărăciei în Republica Moldova a fost de 31,6%, conform datelor oficiale publicate de Biroul Național de Statistică. Aceasta înseamnă că aproximativ o treime din populație trăiește sub pragul sărăciei absolute, adică nu dispune de venituri suficiente pentru a-și asigura minimul necesar de trai. Situația este și mai gravă în zonele rurale, unde rata sărăciei absolute și extreme este de trei ori mai mare decât în orașe. În plus, 30% dintre copii trăiesc în condiții de sărăcie, iar la sate această proporție ajunge la aproape 45%.
