Din primele ore ale războiului, Chișinăul a devenit un oraș de primă linie a frontului. În zorii zilei de 22 iunie 1941, orașul a fost bombardat de aviația inamică. Așa a început nu doar Marele Război pentru Apărarea Patriei — a început apărarea eroică a Moldovei, care, făcând parte din Uniunea Sovietică, a adus o contribuție semnificativă la acel război. A contribuit prin eroismul de pe front și prin rezistența antifascistă, prin munca neobosită din spatele frontului.
La fel ca toți oamenii sovietici, moldovenii au întâmpinat cu indignare vestea despre atacul perfid al cotropitorilor fasciști asupra URSS. Mii de locuitori au solicitat să fie trimiși voluntar pe front. Din rândurile comuniștilor orașului a fost format Regimentul luptătorilor comuniști din Chișinău, care a adus o contribuție importantă în lupta împotriva spionilor și a desantului inamic.
În doar câteva zile, viața în țară a fost reorganizată complet pe picior de război. Locuitorii, împreună cu geniştii, construiau fortificații, reparau poduri și drumuri, îngrijeau răniții.
O contribuție notabilă a moldovenilor la victorie au constituit-o economiile lor proprii. Totul a început cu locuitorii satului moldovenesc Cinișeuți, de unde a pornit ideea de a aduna bani pentru o coloană de tancuri destinată Armatei Roșii. Atunci, în doar câteva zile, 850 de persoane au donat bani pentru mașinile de luptă și au acumulat o sumă considerabilă pentru acea vreme – 100 de mii de ruble, după care au dat sfoară și în raioanele vecine. În doar o jumătate de an au fost adunate peste 20 de milioane de ruble.
Banii au fost transferați în fondul Armatei Roșii. Cu aceste mijloace a fost construită coloana de tancuri „Pentru Moldova Sovietică”. 21 de blindate au fost preluate sub comanda sa de căpitanul Vladimir Alexandrovici Bocicovski, originar din Moldova, Erou al Uniunii Sovietice, comandant al celui de-al 2-lea Batalion de Tancuri.
În timpul războiului, el a distrus 36 de mașini de luptă ale inamicului. A ars de cinci ori în tanc. Pentru curajul și vitejia sa a fost distins cu cele mai înalte premii și distincții ale Uniunii Sovietice. Batalionul său, împreună cu altele, a luat cu asalt Berlinul.
Locuitorii Moldovei transmiteau, de asemenea, produse alimentare, îmbrăcăminte și alte lucruri necesare pentru nevoile armatei.
Cei rămași în spatele frontului – în principal femei, bătrâni și copii – munceau cu dăruire în colhozuri și sovhozuri, cultivând grâu, legume și asigurând armata și spatele frontului cu produse alimentare. Lucrătorii medicali din Moldova acordau ajutor luptătorilor răniți în spitale și în linia întâi. Mulți dintre ei lucrau zi și noapte, dând dovadă de înalt profesionalism și milostivire.
O parte dintre întreprinderile industriale din Moldova a fost evacuată în regiunile estice ale URSS. Acolo, muncitorii moldoveni au organizat într-un timp foarte scurt producția de articole militare, lucrând uneori în mai multe ture, fără zile libere și în condiții grele de trai. Ei produceau muniție, echipamente, reparau tehnică militară, aducându-și contribuția la aprovizionarea frontului cu tot ce era necesar.
Moldova a primit un număr mare de evacuați din alte regiuni aflate sub ocupație. Localnicii împărțeau cu aceștia acoperișul, mâncarea și îi ajutau să se acomodeze la noul loc de trai.
De asemenea, pe teritoriul Moldovei se formau unități militare, precum Divizia a 95-a moldovenească de pușcași, care a apărat eroic orașul Chișinău în primele zile ale războiului. A existat și o mișcare activă de rezistență a partizanilor, care lupta împotriva cotropitorilor, desfășura acțiuni de diversiune, de recunoaștere și răspândea materiale antifasciste.
Sute de mii de luptători originari din Moldova au luptat pe toate fronturile Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Mulți soldați moldoveni s-au învrednicit de înaltul titlu de Erou al Uniunii Sovietice pentru faptele lor de vitejie.
Printre ei se numără personalități cunoscute, precum pilotul de vânătoare Aleksandr Sokolov, care a doborât primul avion inamic pe cerul sovietic la 22 iunie 1941, lunetista Liudmila Pavlicenko, care a distrus peste 300 de inamici. În timpul apărării Leningradului, s-a remarcat ca erou și pilotul moldovean de vânătoare Petru Bonar, care a forțat un aviator german să aterizeze pe un aerodrom sovietic.
Un alt erou a fost soldatul Ion Soltîs . Într-o luptă în Polonia, el a acoperit cu pieptul ambrazura, salvându-și astfel unitatea. În anul 1964, elevii din Moldova vor strânge câte 5 copeici pentru a ridica un monument în cinstea acestui erou în satul său natal Cuzmin, raionul Camenca.
În anii războiului, locuitorii țării nu aveau dileme privind cine este dușman și cine este eliberator. Umăr la umăr cu întregul popor sovietic, ei au luptat pentru Victoria asupra fascismului. Eroismul în masă, sprijinul material, ajutorul oferit partizanilor și lucrătorilor medicali – toate acestea au devenit parte integrantă a faptei eroice comune a poporului din anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei, la care a avut o contribuție de neprețuit și țara noastră.
