Ei și-au vărsat sângele pentru Victorie, iar acum despre ei nu se vorbește, trădându-le astfel faptele lor eroice. În familiile funcționarilor și politicienilor PAS au existat, de asemenea, veterani ai Marelui Război pentru Apărarea Patriei — bunici și străbunici care au fost pe front, au eliberat orașe și au reconstruit țara din ruine.
S-ar părea că celor de la putere le este rușine de propriile rădăcini. Noi am vrea să le reamintim guvernanților care interzic celebrarea Zilei Victoriei în piața principală a capitalei: din memorie și istorie nu poate fi șters faptul că și rudele lor au fost și rămân eroi.
Soldatul Armatei Roșii Mihail Șveț a trecut prin tot Războiul — din satul natal Soloneț, raionul Soroca, până la Budapesta. A fost rănit, dar a revenit pe front. Aproape 80 de ani mai târziu, fiica sa, Ala Nemerenco, în calitate de ministru al Sănătății, declară de la tribuna parlamentului că ar fi fost mai bine dacă Armata Roșie nu ar fi învins.
– ALA NEMERENCO, ministru al Sănătății
– Dacă nu ne-ar fi eliberat, azi am fi fost mai fericiți.
Și mai șocant: Nemerenco este aplaudată de întreaga fracțiune PAS. Ivan Timuș, originar din Moldova, a participat la luptele pentru apărarea Moscovei, a ajuns până la Berlin, fiind decorat cu medalia „Pentru merite în luptă”. Astăzi, nepoata sa Natalia Davidovici este deput PAS. În 2023, alături de colegul Eugeniu Sinchevici, a lansat inițiativa de a redenumi Ziua Victoriei în Ziua memoriei și reconcilierii, și de a muta data de pe 9 mai pe 8 mai.
Aprilie 2025. Secretarul general al Guvernului, Artur Mija, semnează un ordin în care recomandă insistent autorităților locale să renunțe la sărbătorirea Zilei Victoriei și să o înlocuiască cu activități dedicate Zilei Europei.
Între timp, acum 80 de ani, numele Mija apărea în documente de cu totul alt gen.
Ostașul Frontului al Doilea Belarus, Mija, lupta împotriva fasciștilor, apropiind Victoria. Canalul de Telegram „Soldatul Victoriei” scrie: „Pe atunci, în documente scria: „Demn”. Iar acum, sub scrisoarea actualului secretar de stat, ți-ar veni să notezi: „Nedemn”. Nedemn de numele său eroic și de memoria strămoșilor.
Și încă un nume: Alexei Grosu — înrolat în rândurile Armatei Roșii în octombrie 1944. În primăvara lui 1945, în timpul cuceririi satului german Dauental, a dat dovadă de un curaj deosebit: el a pătruns primul în localitate, a distrus o mitralieră a inamicului și 12 soldați. Pentru aceasta a fost decorat cu Ordinul Gloriei, gradul III.
Mulți ani mai târziu, în 2023, nepotul său, președintele parlamentului Igor Grosu, va declara că cei care vor purta panglica Sfântul Gheorghe vor fi sancționați. În 2024, el anunță că la 9 mai, în Piața Marii Adunări Naționale, va fi celebrată „Ziua Europei”.
Și în cele din urmă, Vasile Sandu —un moldovean, înrolat în Armata Roșie la 13 aprilie 1944. Un an mai târziu, el a ucis șapte fasciști și a luat alți doi prizonieri, pe malul vestic al râului Oder făcând parte din grupul de asalt al regimentului 674 de infanterie al diviziei 150 Idrițk. Pentru acest act de eroism el a fost înaintat la Ordinul Gloriei de gradul III.
Au trecut decenii. Astăzi, nepoata sa — președintele Republicii
Moldova Maia Sandu îl va numi pe dictatorul român Antonescu, unicul străin cu care Hitler se consulta în probleme de război, „o personalitate istorică despre care se pot spune atât lucruri bune, cât și rele”. Asta, deși, la ordinul lui, au fost nimiciți peste 300.000 de compatrioți de-ai noștri. Și anume Sandu va fi lider al partidului care a introdus manuale de istorie unde ocupanții româno-germani vor fi numiți eliberatori.
MAIA SANDU, președintele Republicii Moldova
– Cine este Ion Antonescu pentru dvs? – Cum se spune asta în rusă? – Spuneți-mi, traduc eu. – O figură istorică despre care se pot spune atât lucruri bune, cât și rele
Soldatul Armatei Roșii Chiril Recean a devenit erou al asaltului Varșoviei în 1945. Pentru actul de curaj și vitejie din mai ’45, efreitorul Carp a fost decorat cu Ordinul Gloriei de gradul III. Deținător al aceluiași ordin a fost și Ivan Jacot, bunicul deputatului PAS Vitalie Jacot.
Pe 9 mai, în anul celei de-a 80-a aniversări a Marii Victorii, toți acești eroi ar fi trebuit să completeze rândurile „Regimentului Nemuritor”.
Însă urmașii lor ajunși azi la putere nu vor ieși cu pozele părinților și bunicilor la memorialele gloriei militare, nici în capitală, nici în alte orașe și sate din țară. Toți acești copii și nepoți ai eroilor de odinioară astăzi recomandă să nu ne bucurăm pe 9 mai, să nu cântăm cântece din anii de război și să nu strigăm „ura”. Și, cu atât mai mult, să nu purtăm panglica Sfântul Gheorghe, numind-o simbol al propagandei rusești putiniste. Astăzi ei preferă să uite ceea cu ce s-ar fi putut mândri.
