Războiul nu cruță pe nimeni și nimic, iar istoria lasă urme adânci în locurile care i-au fost martore. În continuare, vă povestim istoriile a două biserici din raionul Dubăsari. Una dintre ele a fost transformată de către trupele fasciste în punct de comandă.
Cealaltă a servit drept fortăreață pentru una dintre diviziile sovietice de pușcași. Ciuruite de gloanțe, aceste lăcașe sfinte au rezistat luptelor crâncene și păstrează până astăzi urmele durerii războiului.
Înființată în secolul al XIX-lea, biserica cu hramul ”Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din satul Coșnița, raionul Dubăsari a servit drept punct de comandă a trupelor fasciste, în vara anului 1941. File din istorie relatează acțiunile barbare ale inamicilor. Evreii din Coșnița, bătrâni, femei și copii erau adunați în lăcașul sfânt, de către soldații trupelor germane, de unde erau apoi duși pe malul Nistrului și împușcați. Istoricul din Coșnița, Grigore Vatav ne-a mai relatat că, în primii ani de război, la zidul bisericii a fost împușcat și un grup de cercetași ai armatei sovietice. Peretele edificiului păstrează până astăzi urme adânci de gloanțe.
GRIGORE VATAV, istoric
Ei comandau toată operația care era aici și toate treburile care se făceau în localitate, pe acest teren, era condus de aici, de nemți. În 1944 când aceste două unități militare, divizia 203 și 243 au căzut în încercuire. Pe data de 20 mai trebuia să iasă, dar pentru asta trebuiau să îi ajute cercetașii. Cercetașii au făcut toate cercetările, nemții i-au prins pe toți 20 și i-au pus la acest perete și au fost împușcați toți. Vedeți aceste rafale, apoi până acolo, jos, de la cel mai înalt și până la..
Împușcați de germani pentru că fuseseră trimiși în misiune de recunoaștere, cercetașii captivi nu au mai apucat să transmită informațiile pentru ieșirea trupelor încercuite de inamici. În cinstea lor, Grigore Vatav planifică să instaleze o placă comemorativă, chiar la zidul bisericii unde au rămas urmele de la gloanțe.
GRIGORE VATAV, istoric au să ofere informația
Pe unde să iasă, cum să iasă, cine să-i conducă, informația, acesta e lucrul cercetașilor, dar până nu merge cercetașul, tu ești cu ochii legați. El trebuie să meargă și să vadă care e situația, cum să iasă. – Erau din diferite țări? – Da. După ei, trebuia să iasă toți cei care erau încercuiți aici.
Pe teritoriul bisericii din raionul Dubăsari, au fost înmormântați aproximativ zece soldați germani, iar mormintele lor se află atât în curtea bisericii, cât și în apropierea ei.
GRIGORE VATAV, istoric
Aici avem zece nemți, ostași înmormântați aici. Ofițerii se înmormântau la biserică , dar cei care erau mai inferiori – după gard. Avem acolo două morminte a doi germani, care sunt înmormântați acolo. (MUSCA) Este și un mormânt frățesc. Odată a fost un colonel de la Dnepropetrovsk și zicea: (RU) ”băieții mei sunt înmormântați undeva, acolo”.
În cimitirul din apropierea bisericii ”Sfântul Dimitrie” este înmormântat și un lunetist din Iugoslavia. Și-a găsit sfârșitul după ce a fost nimicit de trupele germane.
GRIGORE VATAV, istoric
Nemții l-au pus pe prima linie, acesta era batalion de pedeapsă și i-au pus pe prima linie, la Doroțcaia. Și în prima zi, în data de 9 mai a ieșit la …(arată la trageri), era lunetist. Drept în frunte.
Ciuruită de gloanțe și lovită de bombardamente a fost și biserica din satul vecin Pohrebea, care păstrează până astăzi urmele războiului. Edificiul, transformat în fortăreață, a servit drept punct de comandă pentru generalul Vasily Filippovici Marghelov, erou al Uniunii Sovietice. În 1944, acesta coordona de aici Divizia 49 de pușcași de gardă în timpul luptelor intense din regiune. Cu ziduri groase și o istorie zbuciumată, biserica a devenit în timp un simbol al rezistenței.
GRIGORE VATAV, istoric
În 1944 și aici a fost punctul de comandă a lui Vasily Folippovici Margelov, divizia 49, care a fost mai târziu general de armată și a fost conducător al Forțelor Aeriene, diviziei Aeroportuară a Uniunii Sovietice, general de armată. Din partea ceea de la Criuleni bombardau în această clădire, dar acest edificiu are niște pereți foarte groși și servea și drept cetate. Dacă se întâmpla ceva, vre-un război, oamenii se ascundeau în biserică. Și iată de atunci, noi o avem ca un simbol.
Istoricul Grigore Vatav ne-a mai povestit că tot în anii războiului, în regiune activa și o fabrică de conserve care, odată cu invazia fasciștilor a fost impusă să producă provizii pentru soldații germani. Aceasta fabrica magiun, denumit de nemți „marmelade”, și era susținută de localnici colaboraționiști. După decenii, un grup de germani a revenit într-o excursie în zonă, iar Grigore Vatav le-a prezentat trecutul locului, pentru că, spune istoricul, trecutul trebuie să-l cunoască toți.
Războiul a lăsat urme adânci în satele din raionul Dubăsari, iar bisericile și clădirile care au supraviețuit luptelor stau azi mărturie tăcută a acelor timpuri sângeroase, iar istoricul Grigore Vatav continuă să adune și să transmită poveștile acestor locuri, pentru ca memoria victimelor să rămână veșnic vie.
