În pofida discursurilor pro-europene și a semnării Acordului de Asociere, Republica Moldova bate pasul pe loc în drumul său spre Uniunea Europeană. Fostul vicepremier și ministru al Economiei, Octavian Calmîc, avertizează că aderarea până în 2030 este practic imposibilă. El a adus argumente în cadrul emisiunii PULS, de la Canal 5. Economistul a făcut o radiografie a economiei naționale, din care înțelegem că statul este, de fapt, tot mai slab, economia — în derivă, iar speranțele de modernizare reală distruse de haosului guvernamental și a lipsei de viziune și strategii. Potrivit economistului, totul are legătură cu scumpirile, investițiile ratate și plecarea oamenilor care nu poate fi oprită având în veder situația complicată în care se află țara.
Șansele Moldovei de a adera la Uniunea Europeană până în 2030 sunt minime, avertizează fostul vicepremier și ministru al Economiei Octavian Calmîc. Potrivit acestuia, țara nu și-a onorat angajamentele asumate prin Acordul de Asociere, iar progresele reale în direcția integrării europene sunt aproape inexistente.
Sunt mici șanse ca în 2030, Moldova să devină țară membru al UE din mai multe considerente. Obiectivele trasate în Acordul de Asociere nu au fost realizate nici în proporție de 20%. Noi încă n- am implementat Acordul, de aceea e prematur de discutat despre o nouă și mai profundă integrarea în UE atâta timp cât nu ne-am făcut lecția de acasă. Și aici ne referim la toate capitolele nu doar la aspectele comerciale.
În plus, fostul oficial subliniază că problemele sunt sistemice și se leagă direct de capacitatea slabă a instituțiilor statului. Potrivit lui, nici Guvernul, nici Parlamentul, nici autoritățile locale nu au resursele și expertiza necesare pentru a transpune și, mai ales, pentru a implementa eficient legislația europeană.
Foarte multă legislație nu a fost implementată, legislația de bază care este, referința în Acordul de Asociere, nu mai vorbim de acquis- ul comunitar care prevede sute, mii de acte legislative care trebuie preluate în legislația noastră națională. Deci, nu există capacitate instituțională.
Calmîc a mai declarat că în ciuda retoricii pro-europene și a semnării mai multor acorduri cu Uniunea Europeană, Republica Moldova nu a reușit în ultimii 13 ani să-și extindă sau diversifice cu adevărat exporturile pe piața comunitară, proporția acestora rămânând neschimbată.
Potrivit estimărilor inițiale, când s-a semnat acordul, schimburile comerciale dintre RM și UE trebuia să ajungă la nivelul de 90%, peste 90% chiar. Dar noi cum am fost la faza de 64-65%, acolo am și rămas. MUSCĂ Noi în ultimii 10-13 ani nu am făcut nicio performață pentru extinderea potențialului nostru de export pe piața UE. Și aici, problema nu este a UE, ci a noastră care ține de politicile economice, structurale, fiscale, vamale, de suport a mediului antreprenorial ca să dezvolți o bază de producere și noi bussinesuri în RM xare să valorifoce tot acest potențial oferite de acordurile semnate.
Calmîc a adăugat în acest sens că acum în Ministerul Economiei, funcționează într-un haos organizatoric, fără o viziune comună sau priorități bine definite. El a subliniat că Republica Moldova se confruntă cu o scădere alarmantă a investițiilor străine directe și o economie care stagnează.
Practic, investițiile străine lipsesc de ceva timp. Am ajuns la un minim istoric al acestora, probabil din perioada independenței încoace, avem cel mai scăzut nivel de atragere a investițiilor în economia națională. Practic, acestea nu există. Sunt doar unele reinvestiri ale unor profituri obținute anterior. Nu avem alte sectoare care să se dezvolte. Totul se dezvoltă destul de amorf. Mai mult decât atât, există un spirit de incertitudine și un spirit de plecare din Republica Moldova către alte piețe care sunt mai stabile și care oferă o garanție mai mare acestor investiții.
Expertul a explicat că investițiile străine lipsesc din cauza resurselor energetice, care, după renunțarea la gazul rusesc, au devenit cele mai scumpe din regiune, precum și din cauza lipsei forței de muncă. Oamenii au plecat mânați de sărăcie și salariile mici care nu fac față prețurilor foarte mari la produse și servicii. Ca urmare, anul trecut, potrivit lui Calmîc, numărul locurilor de muncă din sectorul real al economiei a scăzut cu aproximativ 33.000. Iar asta înseamnă venituri bugetare tot mai reduse, respectiv – alocații și pensii mai mici, dar și capacități limitate ale statului de a investi în infrastructură, educație sau sănătate. Multe companii private nu reușesc să-și onoreze nici măcar obligațiile fiscale. Iar situația nu poate decât să se agraveze, în condițiile în care autoritățile nu iau nicio măsură reală pentru a o îmbunătăți
