În timp ce în multe case se coc cozonaci, se vopsesc ouă și se pregătesc mese încărcate cu bunătăți pentru Paște, o mamă din satul Dubăsarii Vechi, raionul Criuleni, cu patru copii de crescut, își dorește să aibă pe masă măcar o fărâmă de hrană și câteva ouă vopsite.
Visează să le poată oferi mai mult, dar realitatea crudă a greutății financiare o ține legată de pământ. Nu are cerințe mari, dar măcar în această zi de sărbătoare, și-ar dori să simtă un strop din căldura Paștelui.
Mariana Mircea, o femeie de 44 de ani din satul Dubăsarii Vechi, trăiește în umbra unor greutăți, pentru mulți dintre noi, imposibil de purtat. Cu patru copii – trei fete și un băiat – doi dintre aceștia suferind de dizabilități severe, ea își duce crucea în tăcere. Fiodora, fiica ei de 20 de ani, suferă de paralizie cerebrală, este surdo-mută și are epilepsie. Are nevoie de îngrijire constantă.
Cealaltă fiică are scolioză gravă, iar gradul ei de dizabilitate este extrem de sever. Singura sursă de venit este pensia mamei sale, de 2700 de lei, care abia ajunge pentru strictul necesar. Statul nu o sprijină cu nimic din cauza unor acte care nu sunt în regulă. Așa că, masa de Paște va fi aproape ca una obișnuită.
MARIANA MIRCEA, locuitoare a satului Dubăsarii Vechi
– Suntem în săptămâna Paștelui, cum vă pregătiți Dvs de Paște?
– La mine situația este grea, am probleme financiare, dar sper la mai bine.
– Unde o să sărbătoriți?
– O să văd, poate la surori sau surorile o să vină la mine.
– Ați făcut o listă de bucate sau nu aveți din ce face?
– Nu am, sunt acum într-o situație foarte grea.
– Anul acesta fără cozonac și ouă roșii?
– Poate o să găsim niște ouă și un cozonac, dar mai departe vom vedea.
Femeia povestește că și-ar dori din tot sufletul să le ofere mai mult copiilor ei, dar pur și simplu nu își permite.
MARIANA MIRCEA, locuitoare a satului Dubăsarii Vechi
– Cum ați sărbătorit anul trecut Paștele?
– Fiindcă am avut surse financiare, am făcut, dar anul acesta am căzut într-o situație foarte rea.
– Anul acesta rămâneți fără Paște?
– Dacă la mine s-a primit așa situația ce să fac, eu am vorbit cu surorile, poate eu o să plec la surori sau ele la mine, Dumnezeu este.
– O să aducă ele bucate?
Andrei, fiul cel mijlociu, este resemnat și nu o judecă pe mama lui. Știe cât de mult se străduiește, însă, în inima lui de copil, există o dorință ce ar putea fi nerealizabilă.
– Mama a zis că în acest an nu ăți permite să facă bucate, tu te superi pe ea?
– Nu.
– Pentru că știi că mama nu are bani, nu îți permite și îi este greu, da?
– Da.
– Ce îți dorești cel mai mult să guști de Paște?
– Pască.
Dar în loc de un ospăț de sărbătoare, va fi doar o masă modestă, în care singura „delicatesă” va fi amintirea unor sărbători mai bune, când viața părea mai ușoară. Și astfel, în mijlocul unei lumi care sărbătorește, Mariana și copiii ei vor rămâne în așteptare și cu dorințe neîmplinite. De altfel, ca această femeie și copiii ei mai sunt mulți în Moldova, prizonieri ai unei sărăcii absolute, rata căreia a trecut de 50 la sută în familiile țăranilor și pensionarilor.
