Au mai rămas doar câteva zile până la Învierea Domnului, iar pregătirile sunt în toi. În Vinerea Mare, mătușa Maria, o bătrână trecută prin greutățile vieții, ține cu sfințenie tradițiile. În spatele cozonacilor și al pascăi, se ascunde însă o realitate tristă: casa goală după ce toți copiii i s-au împrăștiat în lumea mare.
Au plecat în căutarea unui trai bun pe care așa și nu l-au văzut acasă. Acum femeia îi așteaptă pe toți și ca să le împlinească gusturile a gătit ce a avut mai bun.
Pe mătușa Maria din Dubăsarii Vechi am găsit-o dis-de- dimineață în bucătărie, frământând cu mâini obosite aluatul pentru pască. A ales „cele mai bune ingrediente” – adică ce-a mai putut găsi din ce-a strâns cu greu.
MARIA CALCAURA, locuitoare a satului Dubăsarii Vechi
– Am frământat pentru pasca cea cu cruce și o facem cu brânză de vaci. Trebuie să stricăm ouă, mestecăm brânza, o lăsăm un pic și până gătesc tavalele trebuie să stea un pic, după care începem a împleti. Hai Doamne ajută!
După ce a pregătit cu grijă tăvile – aceleași din alte vremuri – femeia s-a apucat să împletească aluatul.
MARIA CALCAURA, locuitoare a satului Dubăsarii Vechi
– Deja eu fac, cum m-am învățat, băbește.
– Fac femeiele și în două cosițe și în trei, care și cum, eu fac în patru, dar pot împleti și în cinci, și în șase, și în opt.
Pasca a fost pusă la cuptor, iar mătușa Maria a rostit o rugăciune: să iasă frumoasă și gustoasă. Dar nici cea mai bună pască nu poate acoperi lipsa celor dragi plecați la muncă peste hotare, nu de vremuri bune și pe care-i așteaptă acasă cu inima strânsă și dorul în palme.
MARIA CALCAURA, locuitoare a satului Dubăsarii Vechi
– Aluatul s-a ridicat și dăm pasca la cuptor unde încap două tăvăli.
– Doamne, coace-mi pasca cu bine și să fie frumoasă, și bună.
Toată viața, femeia s-a știut gospodină și a muncit ca să aibă în gospodărie cele necesare. Timpurile nu mai sunt însă cele care au fost, dar din dorința de a sărbători, cum s-ar spune, ”ca oamenii”, mătușa Marina este gata să taie și ultima orătanie.
Aici avem răciturile, le-am pus la fiert. Am tăiat un cocoș și l-am pus la fiert cu vreo doi ciorici, carne de casă, nu am mâncat de frupt că țin post, dar la Paște o să mănânc.
Acum, cu ce este, mult – puțin, sărbătoarea o să fie sărbătoare dacă vom avea și pace, spune oftând femeia.
Dă Doamne să fie pace, să vină toată lumea acasă la sfântul Paște.
Anul acesta, Paștele ortodox și cel catolic se sărbătoresc în aceeași zi – o coincidență rară. Dar pentru mii de familii din Moldova, coincid doar anumite situații – copii plecați de acasă și urările transmise de la ecranul telefonului.
