Dragobetele este o sărbătoare tradițională veche, celebrată odinioară pe larg, dar care astăzi a fost înlocuită sau adaptată greșit ca Ziua Îndrăgostiților, cunoscută sub numele de Sf. Valentin. Conform calendarului ortodox, pe 24 februarie se sărbătorește Întâia și a doua aflare a Capului Sf. Ioan Botezătorul, o sărbătoare cunoscută în spațiul slav sub numele de Glavo-Obretenia.
Numele „Dragobete” provine din cuvintele slave „dragu-” (drag) și „bîti” (a fi), iar în evul mediu au apărut forme precum Vobretenia, Rogobete și Bragobete, evoluând treptat până la denumirea actuală. Sărbătoarea, cu rădăcini dacice sau slave, se celebrează în mod tradițional pe 24 februarie, ziua în care Dragobete, zeitatea iubirii în Panteonul tradițional, era omagiată. El poate fi asociat cu zeii dragostei din mitologia romană, precum Amor sau Cupidon, și cu Eros din mitologia greacă.
Dragobete este considerat simbolul dragostei pure, curate, inspirând încredere în iubire. Tradițiile legate de această zi sunt multiple și fascinante. Una dintre ele este „luatul fraților de cruce” – un obicei străvechi prin care doi tineri care doreau să se înfrățească sau să se căsătorească își zgâriau ușor mâinile în formă de cruce, ca să curgă sânge, și apoi își suprapuneau zgârâieturile, devenind frați de cruce. Aceștia se sărutau frățește, făceau un jurământ de ajutor reciproc și organizau o mică masă pentru prieteni.
Un alt obicei popular este „Logodna păsărilor”, semnificând că, spre sfârșitul lunii februarie, păsările cerului își formează perechi și încep să-și construiască cuiburi. Se credea că dacă o fată sau un băiat nu întâlneau pe Dragobete un reprezentant al sexului opus, nu vor fi iubiți în acel an. În plus, se spunea că „Dragobetele sărută fetele”, iar tinerii care se sărutau în această zi erau considerați a avea un an plin de iubire.
Sărbătoarea era considerată un semn bun pentru treburile mărunte din casă, dar nu și pentru munci mai mari, de teamă că „vor ciricăi toată viața”. În popor se spunea că tinerii trebuie să bea ceai din crenguțe de vișin și să mănânce turte cu șulfă sau trăsniței (din semințe de cânepă pisate) pentru a avea parte de iubire pe tot parcursul anului.
Deși unele dintre tradițiile legate de Dragobete au fost uitate, sărbătoarea revine tot mai mult în atenția oamenilor, fiind asociată cu dragostea și respectul.
