Comisia pentru cultură a Parlamentului European a discutat mai multe reglementări pentru mass-media, ce vor fi introduse în viitoarea Lege privind Libertatea Presei. Comisia va apela la Consiliul UE, dacă Parlamentul European nu va da undă verde acestei legi la votul din octombrie, transmite EFE, preluată de Agerpres, scrie digi24.ro.
Comisia insistă ca viitoarea Lege privind Libertatea Presei să oblige toate societăţile din mass-media să publice identitatea proprietarilor lor, precum şi a celor din partea cărora primesc publicitate instituţională sau susţinere publică, inclusiv din ţările din afara UE.
În ceea ce priveşte publicitatea instituţională, eurodeputaţii doresc ca toate autorităţile publice să publice anual informaţii detaliate despre banii pe care-i investesc în publicitate.
Mai mult, publicitatea instituţională plătită unei societăţi media sau platforme nu va putea depăşi 15% din bugetul total alocat în acest scop într-o ţară membră a UE de către autoritatea sau entitatea care apelează la acest serviciu.
Noile norme urmăresc să împiedice orice interferenţă sau presiune nejustificată asupra mass-media, protejează dreptul jurnaliştilor de a nu-şi dezvălui sursele şi, cel puţin teoretic, previne ca aceştia să devină victime ale programelor de spionaj, exceptând situaţiile în care această acţiune „este justificată printr-un caz concret şi este dispusă de o autoritate judiciară independentă pentru investigarea unei infracţiuni grave”, precum terorismul sau traficul de fiinţe umane.
Statele UE au negociat și inclus, la cererea Franţei, o excepţie care să permită urmărirea jurnaliştilor cu ajutorul programelor informatice de spionaj, prin invocarea protejării „siguranţei naţionale”.
Societăţile din mass-media vor fi la rândul lor obligate să informeze asupra potenţialelor conflicte de interese sau „încercărilor de interferenţă în deciziile editoriale”.
Pe de altă parte, în cazul concret al mass-media publice, la fel precum Comisia Europeană eurodeputaţii susţin stabilirea bugetelor în mod multianual, pentru a preveni situaţia în care în negocierile anuale asupra alocărilor bugetare acestea să fie folosite ca monedă de schimb şi pentru a diminua incertitudinea asupra activităţii acestor societăţi mass-media.
